Una din cele mai importante proceduri notariale care sunt cel mai des solicitate de către clienţii unui cabinet notarial este procedura de succesiune. Prin succesiune se clarifică situaţia unei persoane decedate prin stabilirea calităţii moștenitorilor şi a întinderii drepturilor lor. Această situaţie se va consemna de către notar în certificatul de moştenitor, în documentul care se eliberează în urma îndeplinirii acestei proceduri. Importanța procedurii de succesiune este dată de faptul că, în lipsa unui certificat de moştenitor, nimeni nu ştie cine îl succede pe defunct, pentru că nu întotdeauna moştenirea aparţine copiilor, care pot să renunţe la succesiune sau să nu existe.
Succesiunea va fi dezbătută chiar şi când defunctul are un singur copil, pentru că există unele situaţii şi particularităţi care pot conferi oportunităţi succesorale şi altor persoane, cum ar fi testamente lăsate de defunct.
Când se deschide succesiunea într-un cabinet notarial?
Procedura de succesiune se deschide în momentul decesului defunctului. A nu se confunda momentul deschiderii succesiunii cu momentul înaintării cererii pentru dezbaterea acesteia. Deschiderea şi dezbaterea succesiunii sunt noţiuni diferite. Succesiunea se va dezbate în urma cererii înaintate de unul din moştenitori, de un legatar sau de un creditor al defunctului. Dezbaterea are loc cu participarea tuturor moştenitorilor, chiar dacă cererea a fost înaintată de o parte din moştenitori.
La moartea unei persoane, patrimoniul se transmite moştenitorilor legali sau testamentari, iar legea reglementează că nimeni nu este obligat să accepte o moştenire care i se cuvine. În concluzie, moştenitorul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii sau desfiinţarea acestui titlu, renunţând la moştenire.
Cele mai citite articole
În concluzie, moştenitorii pot accepta pur şi simplu moştenirea sau pot renunţa la moştenire.
Unde şi cum se dezbate succesiunea?
Succesiunea se dezbate la un cabinet notarial public în care competenta este teritorială în materie de succesiuni. Cu alte cuvinte, notarul public competent este cel care îşi desfăşoară activitatea în cadrul circumscripţiei judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu aşa cum a fost consemnat în actul de deces.
În ceea ce priveşte procedura succesorală, aceasta este extrem de simplă. Moştenitorii interesaţi de dezbaterea succesiunii înaintează o cerere notarului public competent, care verifica dacă succesiunea a mai fost dezbătută şi în altă parte şi, dacă acest lucru nu s-a mai întâmplat, va pune dosarul succesiunii în birou.
Ulterior, ntarul solicita administrarea probelor de către moştenitori, probe ce includ certificat de deces, acte de stare civilă şi alte acte ce fac dovada relaţiei de rudenie între moştenitori şi defunct, acte de proprietate, depoziţii ale martorilor şi certificate fiscale. Dacă sunt moştenitori care nu se prezintă la succesiune personal sau prin mandatar vor primi o citaţie, stabilindu-se mai multe termene în acest sens.
Dacă moştenitorii nu se înţeleg între ei sau dacă o parte din moştenitori nu se prezintă deloc, atunci succesiunea trebuie rezolvată pe cale judecătorească şi nu notariala.
