Legislaţia în vigoare la acest moment presupune că traducătorii să colaboreze cu un cabinet notariat sector 1 sau sectorul unde îşi desfăşoară activitatea în vederea legalizării traducerii. Încă există profesionişti în domeniul traducerilor care nu fac diferenţa între o traducere legalizată şi o traducere autorizată, dar şi clienţi care nu cunosc această diferenţă, de aceea o informare în acest sens nu strică.
Problema nu vine din denumire, ci din condiţiile destul de neclar formulate în ceea ce priveşte diferenţa între cele două tipuri de traduceri.
Traducere autorizată vs. traducere legalizată
Traducerea autorizată este actul de traducere făcut de un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, pe care se aplică semnătura şi stampila care certifica faptul că prin traducere nu s-a modificat conţinutul şi sensul traducerii iniţial.
Traducerea legalizată este traducerea autorizată legalizata la notar. Sunt situaţii în care este nevoie de o certificare în plus pentru faptul că traducerea a fost realizată de un traducător autorizat. Notarul public este persoana îndreptăţită să certifice faptul că semnătura şi stampila de pe traducere aparţin unui traducător autorizat, având o bază de date cu specimene de semnătura şi stampila ale traducătorilor autorizaţi din oraşul în care îşi desfăşoară activitatea.
Pentru că traducerea autorizată să fie legalizată la notar, este necesar ca traducătorul autorizat să fie înregistrat la Camera Notarilor Publici şi să îşi depună specimenul de semnătura şi stampila la biroul unui notar public. Este foarte important ca traducătorul să îşi depună specimenul de semnătura la cel mai apropiat notar de locaţia în care îşi desfăşoară activitatea, sau chiar la mai mulţi notari, astfel încât legalizarea să poată fi efectuată foarte repede.
Pentru că traducerea autorizată să fie legalizata la notar este nevoie de prezentarea documentului original în fata notarului şi de ataşarea unei copii a documentului ce a fost tradus la dosar. Traducerea şi copia se capsează, se ștampilează şi se semnează între pagini şi se încheie în mod simplu şi rapid.
De ce este nevoie de legalizarea traducerii la notar?
De cele mai multe ori, legalizarea traducerii la notar este necesară în cazul unor documente oficiale, ce includ certificate de deces, de naştere, de căsătorie, o procura, o declaraţie sau o diplomă de studiu, iar lista poate continua. Cel mai important este că atunci când traducătorilor li se cere o traducere autorizată sau legalizată să se asigure că au înţeles bine care sunt cerinţele clienţilor şi să acţioneze în consecinţă.
Legalizarea traducerii la notar este o acţiune care presupune un efort în plus atât din partea traducătorului, cât şi din partea clientului, deoarece aceasta costă, de aceea este important ca traducătorii să cunoască adevăratele necesităţi şi intenţii ale clienţilor astfel încât să poată efectua această acţiune în mod corespunzător.
