Ce este E123 amarant?
E123, cunoscut și sub denumirea de amarant, este un colorant alimentar sintetic utilizat în industria alimentară pentru a conferi o culoare roșie intensă produselor. Acesta este un colorant azoic, ceea ce înseamnă că este derivat din substanțe chimice, și nu din surse naturale. Amarantul este utilizat pentru a îmbunătăți aspectul unei game variate de produse alimentare, de la dulciuri până la produse de patiserie și băuturi. În ciuda utilizării sale larg răspândite, utilizarea amarantului este controversată din cauza potențialului său de a cauza efecte adverse asupra sănătății.
Din punct de vedere chimic, amarantul este identificat prin numărul E123 în cadrul sistemului de numerotare E al Uniunii Europene. Acesta este un sistem standardizat pentru aditivii alimentari care ajută la identificarea și clasificarea acestora. În SUA, amarantul este cunoscut sub denumirea de FD&C Red No. 2, dar utilizarea sa este interzisă din 1976 din cauza preocupărilor legate de siguranța sa. Interdicția s-a bazat pe studii care au sugerat că amarantul poate fi cancerigen, deși aceste concluzii au fost contestate de alte cercetări ulterioare.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) au stabilit normele internaționale cu privire la utilizarea aditivilor alimentari, inclusiv E123. Conform acestor organisme, amarantul poate fi utilizat în condiții strict reglementate, iar concentrațiile sale în alimente nu trebuie să depășească nivelurile considerate sigure. Cu toate acestea, unele țări, precum SUA, au ales să interzică complet utilizarea acestui colorant din cauza incertitudinilor legate de siguranța sa.
E123 este folosit în special în Europa și în alte regiuni, în funcție de reglementările locale. În multe țări, utilizarea sa este permisă doar în anumite categorii de produse alimentare, și în concentrații foarte precise, pentru a minimiza riscurile asupra sănătății consumatorilor.
Doze admise de E123 amarant
Doza zilnică admisă (DZA) este o măsură crucială utilizată pentru a evalua siguranța aditivilor alimentari, inclusiv a colorantului E123. DZA reprezintă cantitatea maximă de aditiv care poate fi consumată zilnic pe parcursul întregii vieți fără a prezenta un risc semnificativ pentru sănătate. Pentru E123, autoritățile europene au stabilit o doza zilnică admisă de 0,5 mg/kg corp. Aceasta înseamnă că, pentru o persoană cu o greutate de 70 kg, doza maximă admisă de amarant ar fi de aproximativ 35 mg pe zi.
Cu toate acestea, este important de subliniat că estimarea consumului real de E123 poate varia semnificativ în funcție de obiceiurile alimentare ale fiecărei persoane. Aditivul este prezent într-o varietate de produse alimentare, iar consumatorii ar trebui să fie conștienți de acest lucru pentru a evita depășirea dozei zilnice admise.
Exemple de produse alimentare care pot conține E123 includ:
- Dulciuri – bomboane și jeleuri, în special cele cu arome de fructe roșii.
- Băuturi – sucuri de fructe și băuturi carbogazoase cu arome de fructe.
- Produse de patiserie – ruladă și prăjituri cu umpluturi colorate.
- Conserve de fructe – în special fructe conservate în sirop.
- Produse lactate – unele iaurturi și deserturi lactate cu arome de fructe.
Autoritățile europene, cum ar fi Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), evaluează periodic siguranța aditivilor alimentari, inclusiv a amarantului. EFSA a confirmat că, atunci când este utilizat în conformitate cu reglementările în vigoare, amarantul nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătate. Totuși, consumatorii ar trebui să fie vigilenți și să verifice etichetele produselor pentru a monitoriza consumul de aditivi alimentari.
Riscurile asociate cu E123 amarant
Deși E123 amarant este aprobat pentru utilizare în multe țări, există o serie de riscuri asociate cu consumul său, care au stârnit preocupări considerabile. Unul dintre principalele riscuri potențiale legate de amarant este efectul său posibil cancerigen. Unele studii pe animale au sugerat că amarantul poate contribui la dezvoltarea tumorilor, ceea ce a determinat interzicerea sa în Statele Unite încă din 1976. Totuși, rezultatele acestor studii sunt contestate și nu sunt unanim acceptate în comunitatea științifică.
Un alt risc asociat cu E123 este reacția alergică. Persoanele sensibile la coloranții azoici pot experimenta reacții adverse, cum ar fi urticarie, prurit sau alte manifestări alergice. De asemenea, amarantul a fost asociat cu exacerbarea simptomelor de astm în rândul persoanelor astmatice, deși aceste efecte nu sunt frecvente și variază în funcție de sensibilitatea individuală.
E123 poate interacționa și cu alte substanțe chimice din alimente, conducând la formarea de compuși cu potențial toxic. În plus, amarantul a fost investigat în contextul unor boli cronice, cum ar fi hiperactivitatea și tulburarea de deficit de atenție la copii (ADHD). Cu toate acestea, dovezile științifice referitoare la legătura directă între consumul de amarant și aceste afecțiuni sunt insuficiente și necesită cercetări suplimentare.
- Alergii – Posibilitate de reacții alergice la coloranți azoici.
- Astm – Exacerbarea simptomelor la persoanele astmatice.
- Interacțiuni chimice – Formarea de compuși toxici prin interacțiunea cu alte substanțe.
- Hiperactivitate – Posibilă legătură cu ADHD la copii.
- Studii contradictorii – Informații științifice mixte privind efectul cancerigen.
Organizațiile internaționale de sănătate, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății (OMS), continuă să monitorizeze și să evalueze efectele amarantului și ale altor aditivi asupra sănătății umane, asigurându-se astfel că reglementările sunt actualizate pe baza celor mai recente dovezi științifice.
Alimente în care găsim E123 amarant
Amarantul este un colorant alimentar utilizat într-o varietate de produse pentru a le oferi o culoare roșie atrăgătoare. Acest colorant este preferat de producătorii alimentari datorită stabilității sale și costurilor reduse de producție. Cu toate acestea, nu toate tipurile de produse alimentare conțin E123, utilizarea sa fiind restricționată la anumite categorii. Iată câteva exemple de alimente în care amarantul este frecvent întâlnit:
- Băuturi răcoritoare – Sucurile și băuturile carbogazoase cu arome de fructe roșii, cum ar fi căpșunele sau cireșele, pot conține acest colorant pentru a accentua culoarea naturală a fructelor.
- Dulciuri – Bomboanele, jeleurile și gumele de mestecat sunt adesea colorate cu E123 pentru a le face mai atrăgătoare pentru consumatori, în special pentru copii.
- Produse de cofetărie – Prăjiturile și torturile decorate cu creme colorate în nuanțe de roșu intens pot conține amarant.
- Produse din carne procesată – Unele tipuri de cârnați sau alte produse din carne procesată pot utiliza E123 pentru a îmbunătăți aspectul culorii.
- Conserve de fructe – Fructele conservate în sirop, cum ar fi cireșele maraschino, pot fi tratate cu amarant pentru a le accentua culoarea și a le face mai atractive.
În multe țări, reglementările privind utilizarea E123 în produse alimentare sunt stricte. Producătorii sunt obligați să menționeze pe eticheta produsului prezența acestui colorant, oferind astfel consumatorilor informațiile necesare pentru a lua decizii informate. Totodată, este esențial ca cei care sunt sensibili la coloranți să citească cu atenție etichetele produselor pentru a evita reacțiile adverse.
Efectele reglementării asupra utilizării E123
Reglementările privind utilizarea E123 amarant variază semnificativ de la o țară la alta, reflectând diferențe în abordările de sănătate publică și siguranță alimentară. În Uniunea Europeană, utilizarea amarantului este permisă, dar strict reglementată. Produsele care conțin acest colorant trebuie să fie etichetate corespunzător, iar concentrațiile admise sunt controlate prin legislație pentru a asigura siguranța consumatorilor.
În schimb, în SUA, E123 este interzis în produsele alimentare din 1976, când a fost retras din lista coloranților aprobați de către Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA). Decizia de interzicere s-a bazat pe studii care au indicat un potențial cancerigen al amarantului, deși aceste studii nu au fost confirmate ulterior de alte cercetări. Totuși, precauția rămâne prioritară în reglementările americane.
În alte regiuni ale lumii, cum ar fi Australia și Noua Zeelandă, E123 este permis, dar utilizarea sa este limitată și reglementată. Producătorii sunt obligați să respecte limitele de concentrație și să asigure un etichetaj clar pentru a informa consumatorii cu privire la prezența acestui colorant în produse.
- Uniunea Europeană – Permis, dar cu reglementări stricte privind concentrațiile și etichetarea.
- SUA – Interzis în produsele alimentare din 1976 din cauza preocupărilor legate de siguranță.
- Australia și Noua Zeelandă – Permis cu restricții și cerințe de etichetare clară.
- Diferențe regionale – Abordările variază, reflectând prioritățile locale în materie de sănătate publică.
- Monitorizare continuă – Organizațiile internaționale continuă să evalueze siguranța și utilizarea amarantului.
În concluzie, reglementările privind E123 sunt esențiale pentru protejarea sănătății consumatorilor. Instituțiile naționale și internaționale, cum ar fi EFSA și FDA, joacă un rol crucial în monitorizarea și evaluarea siguranței aditivilor alimentari, asigurându-se că produsele aflate pe piață sunt sigure pentru consum.
